Cristian Rizea pare să fi descoperit o definiție proprie a presei: ataci, jignești, acuzi, pui presiune și, când cineva îți cere explicații, ridici și mai mult tonul.

În opinia mea, asta nu este forță și nici „șmecherie”. Iar atunci când atacurile publice și presiunile asupra oamenilor de afaceri, jurnaliștilor sau politicienilor sunt folosite pentru a-i determina să tacă, să cedeze ori să se teamă, apar întrebări serioase. Unde se termină jurnalismul și unde începe presiunea?

Nu afirm că Rizea comite șantaj. Asta este o chestiune care poate fi stabilită numai pe baza probelor și, dacă este cazul, de autoritățile competente. Spun însă răspicat că, în opinia mea, anumite practici și amenințări publice cu „dezvăluiri” pot căpăta o aparență extrem de toxică atunci când sunt însoțite de insulte și presiuni.

Cristian Rizea ar trebui să știe mai bine decât mulți alții că există o diferență enormă între spectacolul de pe internet și lumea reală, unde fiecare faptă poate avea consecințe.

DAN ANDRONIC NU DEVINE JURNALIST PENTRU CĂ ÎI DĂ VOIE RIZEA

Ultima țintă pare să fie presa și, în special, Dan Andronic și Evenimentul Zilei.

Poți să-l critici pe Dan Andronic. Poți să contești articolele publicației pe care o conduce. Poți să demontezi o investigație punct cu punct și să vii cu documente care arată că jurnaliștii au greșit.

Asta înseamnă presă.

Dar să reduci Evenimentul Zilei la formula vulgară de „hârtie igienică” nu reprezintă un argument jurnalistic. Este o insultă.

Și mai există un adevăr care nu poate fi șters printr-un live agresiv: Dan Andronic are o carieră de presă care nu depinde de aprobarea lui Cristian Rizea.

Rizea poate striga cât dorește. Poate ataca. Poate ironiza. Poate încerca să decredibilizeze publicații și jurnaliști. Dar zgomotul nu înlocuiește experiența profesională și nici documentele.

Dacă Evenimentul Zilei publică informații false despre tine, Cristian Rizea, răspunde cu acte, probe și argumente. Cere drept la replică. Mergi în instanță dacă este cazul.

Dar nu transforma presa într-o bâtă cu care lovești în oricine îți pune o întrebare incomodă.

PE MINE NU MĂ INTIMIDEZI

Când te simți încolțit de întrebări, observ că devii extrem de vocal cu jurnaliștii.

Eu îți spun simplu: pe mine nu mă intimidezi.

Am propria mea opinie despre tine și mi-o asum. Imaginea de „mare șmecher” pe care încerci să o proiectezi nu mă impresionează.

Ai fugit din România înainte de executarea condamnării și ai ajuns ulterior înapoi în țară pentru executarea pedepsei. Acesta este un fapt public. Tocmai de aceea, postura de om care încearcă acum să-i sperie pe ceilalți prin atacuri verbale mi se pare greu de luat în serios.

În opinia mea, în spatele agresivității tale publice există mai multă teamă decât putere.

NU CONFUNDA JURNALISMUL CU RĂFUIALA

Un jurnalist investighează. Verifică. Publică documente. Cere puncte de vedere. Pune întrebări.

Un jurnalist nu devine mai credibil pentru că înjură mai tare.

Iar dacă cineva crede că poate construi influență atacând succesiv oameni de afaceri, politicieni și ziariști până când aceștia cedează, ar trebui să fie foarte atent la linia pe care merge.

Există o diferență uriașă între libertatea de exprimare și presiunea exercitată asupra unei persoane.

De aceea, întrebarea mea pentru Cristian Rizea este una publică și legitimă:

Care este scopul real al acestor atacuri? Informarea publicului sau intimidarea celor care nu se supun discursului tău?

BANII NU CUMPĂRĂ CREDIBILITATE

Mai există ceva.

Faptul că astăzi cineva poate avea bani, sprijin financiar, relații sau oameni dispuși să-l susțină nu îl transformă automat într-un magnat al presei și nici într-o autoritate morală.

Dacă există persoane care îți finanțează proiectele, este treaba ta și a lor, în limitele legii. Dar banii nu rescriu trecutul și nu transformă insulta în investigație jurnalistică.

Iar orice finanțator, oricât de generos ar fi, se poate sătura într-o zi.

Atunci rămâne un singur lucru: ce ai construit prin propriul tău nume și propria ta credibilitate.

RIZEA, NU ORICE OM CARE TACE ESTE SPERIAT

Poate că aici este greșeala fundamentală.

Faptul că un om de afaceri nu îți răspunde imediat nu înseamnă că îi este frică.

Faptul că un politician te ignoră nu înseamnă că l-ai învins.

Și faptul că un jurnalist refuză să intre într-un circ al insultelor nu înseamnă că l-ai intimidat.

Uneori oamenii pur și simplu aleg să lase documentele să vorbească.

Eu prefer această variantă.

Cristian Rizea poate continua să atace. Noi putem continua să întrebăm, să verificăm și să publicăm.

Iar dacă există lucruri pe care cineva încearcă să le ascundă sub un munte de insulte, cu atât mai multe motive există pentru ca presa să sape.

Dan Andronic și Evenimentul Zilei pot fi criticați. Orice jurnalist poate fi criticat. Dar între critică și mocirlă există o diferență.

Cristian Rizea ar face bine să nu o uite.

Pentru că presa adevărată nu se măsoară în numărul de oameni pe care reușești să-i jignești.

Se măsoară în probele pe care ești capabil să le pui pe masă.

Victor N Bogdan