Sunt colecții pe care le admiri pentru croieli, altele pentru tehnica din spatele pieselor sau pentru mesajul pe care designerul încearcă să îl transmită. Și apoi sunt acele colecții care te fac să uiți, pentru câteva minute, că privești o prezentare de modă. Exact așa m-am simțit în fața colecției Rafaela Pestrițu Spring/Summer 2027, prezentată la Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week. Dacă ar fi să o descriu într-un singur cuvânt, acela ar fi magică.

Nu știu dacă pot explica pe deplin senzația pe care mi-a transmis-o, dar modelele păreau desprinse dintr-o poveste. Inițial, m-am gândit la zâne, însă, privind mai atent creațiile, mi-am dat seama că nimfele ar fi o comparație mult mai potrivită. În mitologia greacă, nimfele erau divinități feminine asociate cu natura, cu pădurile, izvoarele și apele, reprezentate ca ființe tinere, libere, uneori misterioase. Nu erau neapărat creaturi fragile, ci întruchipări ale vitalității și ale unei feminități care nu se supunea regulilor lumii obișnuite.

Iar această imagine mi-a venit imediat în minte privind colecția. Corsetele cu broderii florale, rochiile transparente, straturile de tul, dantela și materialele care păreau să plutească în jurul corpului construiau un univers aproape mitologic. Numai că nimfele Rafaelei Pestrițu nu trăiesc exclusiv într-o pădure fermecată. Unele poartă pantaloni largi, cu imprimeuri care imită denimul uzat, altele aleg piese negre, cu influențe grunge, iar această întâlnire a două lumi aparent opuse mi s-a părut una dintre cele mai frumoase idei ale prezentării.

Rafaela Pestrițu, un designer care transformă imperfecțiunea în identitate

Cu activitate la Londra și București, brandul Rafaela Pestrițu a fost fondat de designerul cu același nume, absolventă a programului de master Fashion Womenswear de la Central Saint Martins.

Universul său creativ este construit în jurul libertății de exprimare, al feminității și al transformării. Transparențele, materialele cu aspect uzat, imprimeurile trompe-l’œil, piesele reconstruite și suprafețele aparent deteriorate sunt elemente recurente ale brandului.

Un alt aspect important este modul în care designerul lucrează cu materialele. Brandul folosește textile provenite din stocuri rămase neutilizate, broderii recuperate și articole vestimentare reutilizate, pe care le transformă în creații noi.

Iar în colecția Spring/Summer 2027, această identitate a căpătat, din punctul meu de vedere, o dimensiune aproape fantastică.

Corsete, dantelă și tul: garderoba unor nimfe moderne

Una dintre cele mai spectaculoase ținute ale colecției a fost cea construită în jurul unui corset crem, cu broderii florale roz, completat de o fustă asimetrică și straturi ample de tul roz prăfuit. Florile aplicate și materialele care cădeau liber în jurul corpului ofereau întregii siluete o frumusețe aproape teatrală.

Mi s-a părut genul de creație care ar putea exista la fel de bine într-o poveste fantastică sau într-un editorial de modă contemporan.

Aceeași sensibilitate romantică a continuat prin rochiile ivoire, piesele cu inserții de dantelă și corsetele care lăsau la vedere construcția interioară. Una dintre ținute, realizată din materiale crem și volane satinate, combina un corset delicat cu o fustă asimetrică, fragmente de dantelă și aplicații florale în jurul picioarelor.

Apoi a apărut o rochie albă, lungă, construită din straturi de materiale foarte fine, cu inserții transparente și dantelă. Nimic nu părea perfect simetric, iar materialele se mișcau odată cu corpul, creând impresia că piesa fusese modelată spontan, fără să urmeze o structură rigidă.

Și cred că aici se vede foarte bine talentul designerului. Hainele par uneori neterminate, aproape improvizate, dar rezultatul este atent construit. Există o diferență enormă între o piesă care pare dezordonată pentru că nu a fost gândită suficient și una care folosește deconstrucția ca limbaj estetic.

În cazul Rafaelei Pestrițu, această aparență de spontaneitate devine parte din identitatea colecției.

O furtună de materiale construite și deconstruite

Cred că unul dintre cele mai interesante lucruri la această colecție este felul în care designerul lucrează cu suprafețele textile.

Materialele nu sunt tratate ca niște suprafețe uniforme, care trebuie să acopere corpul cât mai ordonat. Ele sunt suprapuse, răsucite, drapate, fragmentate și reconstruite, astfel încât fiecare piesă pare să aibă o istorie proprie.

Rochia scurtă în nuanțe de gri-lila, cu drapaje asimetrice și margini textile care cad liber în lateral, este un exemplu foarte bun. La fel și rochia neagră transparentă, cu straturi ample de material care se mișcă în jurul picioarelor, sau creațiile în nuanțe de maro și roz prăfuit, în care imprimeurile se amestecă vizual cu textura țesăturii.

Există ceva aproape pictural în aceste piese. Culorile par uneori estompate, ca și cum materialele ar fi fost decolorate de timp, iar suprafețele nu au niciodată un aspect complet nou sau perfect.

Mi se pare o alegere foarte interesantă, mai ales într-o industrie în care frumusețea este asociată atât de des cu perfecțiunea.

Rafaela Pestrițu propune exact opusul. Materialele pot părea uzate, marginile pot rămâne neregulate, iar hainele pot avea aspectul unor obiecte recuperate dintr-o altă epocă.

Și totuși, rezultatul este extrem de frumos.

Aș descrie această colecție ca pe o adevărată furtună de materiale, una în care fiecare strat contribuie la imaginea finală. Este multă informație vizuală, dar nu am avut senzația că designerul a adăugat detalii doar de dragul de a complica piesele.

Din contră, tocmai această complexitate a făcut ca prezentarea să fie atât de interesantă.

Când nimfele întâlnesc streetwear-ul

Poate cea mai surprinzătoare direcție a colecției a fost introducerea pieselor inspirate din garderoba urbană.

Într-un univers dominat de corsete romantice, dantelă și rochii transparente, au apărut pantalonii largi, cu imprimeuri care imitau denimul decolorat sau uzat.

Una dintre ținute combina o pereche de pantaloni cu aspect de jeans, în nuanțe de albastru și roz, cu un top alb din dantelă și material transparent, drapat asimetric. O altă apariție propunea pantaloni largi, cu un imprimeu asemănător denimului deteriorat, alături de un top crem, cu bretele subțiri și un detaliu frontal legat într-o fundă.

Mi-au plăcut foarte mult aceste combinații.

La prima vedere, pantalonii par să aparțină unei estetici complet diferite față de rochiile romantice ale colecției. Sunt mai apropiați de streetwear, de moda anilor 2000 și de o garderobă urbană în care confortul și atitudinea sunt la fel de importante ca aspectul vestimentar.

Dar tocmai această diferență face ca asocierea să funcționeze.

Imprimeurile trompe-l’œil creează iluzia unor materiale familiare, în timp ce topurile din dantelă și țesături fluide păstrează atmosfera delicată a colecției.

Și mi se pare că aici Rafaela Pestrițu face ceva foarte inteligent: ne arată cum o lume fantastică poate deveni parte din realitatea noastră.

Pentru că, până la urmă, nu toate femeile își doresc să poarte zilnic o rochie transparentă, construită din mai multe straturi de tul. Dar o pereche de pantaloni largi, combinată cu un top romantic, este deja o propunere mult mai apropiată de garderoba contemporană.

Practic, designerul ne invită să ne imaginăm cum am putea deveni și noi, măcar pentru câteva ore, personajele acestei povești.

Nu toate nimfele sunt delicate. Unele sunt rebele

Un alt lucru care mi-a atras atenția a fost schimbarea de atmosferă produsă de apariția pieselor negre și a ținutelor cu influențe grunge.

Rochia neagră transparentă, construită din straturi ample de material, avea o senzualitate mult mai misterioasă decât creațiile în nuanțe de crem și roz.

Apoi au apărut ținute cu topuri negre semitransparente, volane, șireturi și fuste scurte, dar și un sacou negru structurat, combinat cu pantaloni largi, cu aspect uzat.

Una dintre cele mai interesante apariții a fost cea în care un top din tul negru, decorat cu aplicații ce aminteau de frunze și flori uscate, era combinat cu pantaloni gri, cu broderii negre și terminații albe, fluide.

Mi s-a părut o combinație foarte reușită, pentru că păstra elementele naturale și romantice ale colecției, dar le transforma într-o estetică mult mai întunecată.

Dacă primele ținute sugerau nimfe asociate cu lumina, florile și natura, aceste apariții păreau să aparțină unei păduri misterioase, poate chiar puțin periculoase.

Și cred că această dualitate este esențială.

Feminitatea prezentată de Rafaela Pestrițu nu este exclusiv delicată sau inocentă. Poate fi romantică, dar și rebelă. Poate fi senzuală, dar și misterioasă. Poate purta dantelă albă sau pantaloni negri cu aspect deteriorat, fără să își piardă identitatea.

O paletă cromatică ce pare atinsă de timp

Culorile au contribuit enorm la atmosfera colecției.

Rozul prăfuit, crem, ivoire, lila-cenușiu, albastrul stins și nuanțele de maro au dominat o mare parte dintre ținute, fiind completate ulterior de griuri închise și negru.

Ce mi-a plăcut este că aceste culori nu păreau întotdeauna uniforme sau perfect definite. Unele materiale aveau imprimeuri care imitau suprafețe decolorate, altele combinau mai multe nuanțe într-un mod aproape accidental.

De exemplu, pantalonii cu imprimeuri inspirate de denimul uzat introduceau tonuri de albastru, roz și gri, în timp ce rochiile drapate în nuanțe de mov și maro păreau să aibă o textură patinată.

Mi se pare că această paletă cromatică a fost foarte bine aleasă pentru povestea colecției.

Culorile nu sunt stridente și nici nu încearcă să atragă atenția independent de haine. Ele contribuie la senzația că piesele aparțin unei lumi care există de foarte mult timp, în care materialele au fost purtate, transformate și reinterpretate.

Este un romantism diferit de cel clasic, mult mai puțin preocupat de perfecțiune.

Stylingul care a transformat modelele în personaje

Nu cred că aș putea vorbi despre această colecție fără să menționez stylingul.

Părul cu aspect umed sau lăsat liber, uneori foarte voluminos, machiajul intens în jurul ochilor și detaliile florale au contribuit la atmosfera aproape mitologică a prezentării.

Mi-a plăcut foarte mult și faptul că multe modele au defilat desculțe, în timp ce altele au purtat încălțăminte discretă sau benzi textile înfășurate în jurul picioarelor.

Acest detaliu poate părea minor, dar cred că a avut un rol important în construcția întregului univers.

Personajele păreau mai apropiate de natură, mai puțin constrânse de convențiile unei prezentări clasice de modă.

Florile aplicate pe corsete, pe fuste sau în jurul picioarelor completau această imagine. În unele cazuri, păreau să crească direct din material, ca și cum hainele ar fi făcut parte dintr-un organism viu.

Iar felul în care modelele se mișcau, uneori cu gesturi aproape coregrafice, a amplificat senzația că asist la o poveste, nu doar la o succesiune de ținute.

O colecție care amintește de libertatea creativă a lui John Galliano

Privind creațiile, nu am putut să nu mă gândesc la anumite momente din moda anilor ’90, în special la perioada în care John Galliano transforma prezentările de modă în adevărate spectacole.

Nu mă refer la o asemănare directă a pieselor și nici nu consider că Rafaela Pestrițu încearcă să reproducă estetica unui alt designer.

Este vorba mai degrabă despre aceeași libertate creativă, despre interesul pentru personaje și despre capacitatea hainelor de a construi o lume complet diferită de cea în care trăim.

Corsetele romantice, materialele care par recuperate dintr-o altă epocă, drapajele neconvenționale și dramatismul unor siluete mi-au amintit de acea perioadă în care moda nu se temea să fie teatrală.

Galliano a demonstrat că o prezentare poate funcționa ca o poveste, iar hainele pot deveni parte din identitatea unor personaje imaginare.

Într-o manieră diferită, mult mai apropiată de estetica contemporană, Rafaela Pestrițu mi-a transmis aceeași senzație.

Nu am privit doar niște haine frumoase. Am avut impresia că fiecare ținută aparține unui personaj, că fiecare material are o istorie și că toate aceste elemente fac parte din același univers.

Iar pentru mine, aceasta este una dintre cele mai interesante direcții pe care le poate explora un designer.

Feminitatea ca libertate, nu ca regulă

Dincolo de estetica fantastică, cred că această colecție spune ceva foarte frumos despre feminitate.

Rafaela Pestrițu nu propune o imagine rigidă a femeii. Siluetele nu trebuie să fie perfect simetrice, materialele nu trebuie să fie impecabile, iar hainele nu sunt construite exclusiv pentru a evidenția corpul într-o manieră convențională.

Există senzualitate, dar și fragilitate. Există delicatețe, dar și forță. Iar aceste lucruri nu se exclud reciproc.

Mi se pare că designerul reușește să prezinte o feminitate liberă, care nu simte nevoia să se încadreze într-o singură categorie.

Femeia Rafaela Pestrițu poate purta o rochie transparentă din dantelă, un corset romantic sau o pereche de pantaloni largi cu imprimeu denim. Poate fi delicată într-o zi și rebelă în următoarea.

Și cred că tocmai această libertate de a nu alege o singură identitate este ceea ce face colecția atât de actuală.

Rafaela Pestrițu SS27, o colecție care m-a făcut să visez

Personal, trebuie să recunosc că această colecție m-a impresionat într-un mod diferit față de multe dintre prezentările pe care le-am urmărit.

Nu a fost vorba doar despre o anumită rochie sau despre un detaliu de construcție care mi-a atras atenția. Mi-a plăcut întreaga atmosferă, felul în care materialele se mișcau, combinațiile de texturi și senzația că fiecare model făcea parte din aceeași poveste.

Nu pot spune că fiecare piesă este una pe care mi-aș dori să o port în viața de zi cu zi. Unele creații sunt foarte experimentale, iar transparențele și construcțiile neconvenționale le fac mai potrivite pentru apariții editoriale, scenă sau evenimente speciale.

Dar nici nu cred că toate hainele trebuie să fie create exclusiv pentru a fi practice.

Uneori, moda trebuie să ne permită să visăm.

Iar Rafaela Pestrițu a reușit exact acest lucru.

Mi-a plăcut enorm felul în care a combinat delicatețea unor personaje mitologice cu elemente ale garderobei contemporane. Cum a transformat materiale aparent deteriorate în creații frumoase și cum a construit o colecție care pare să existe undeva la granița dintre realitate și fantezie.

Și, poate cel mai important, mi-a plăcut că această lume nu părea inaccesibilă. Pantalonii largi, topurile din dantelă și piesele cu influențe streetwear ne arătau că putem aduce o parte din această magie și în propriile garderobe.

Dacă ar fi să aleg un singur sentiment cu care am rămas după prezentare, acela ar fi dorința de a intra, măcar pentru câteva minute, în lumea pe care designerul a imaginat-o.

Pentru că Rafaela Pestrițu nu ne-a arătat doar cum s-ar îmbrăca niște nimfe în 2027. Ne-a făcut să ne imaginăm cum ar fi dacă, pentru o zi, am putea deveni și noi unele.