Vicepremierul UDMR Tanczos Barna, posibil candidat la șefia partidului în viitor, a aruncat pe piață un balon de încercare. El a cerut negocieri cu Comisia Europeană pentru oprirea în anul pre-electoral 2027 a oricărei scăderi a deficitului bugetar, pe motiv că ar fi ”dureroasă”. Aparent generoasă cu interesul cetățenilor, propunerea ar însemna un dezastru economic pentru un stat cangrenat de corupție, incompetență și clientelism politic. Iar reformele nu sunt pentru UE sau pentru piețe, ci pentru români.

  • De remarcat și un tipar de acțiune: dacă dispare stimulul extern pentru presiune (adică PNRR, tocmai încheiat), dispare complet disponibilitatea de a face reforme structurale. Statul român se reformează doar cu cuțitul la os, doar când apare presiunea explicită a pierderii unor bani. Altfel, el continuă ciclul de expansiune rapidă în detrimentul societății până la punctul în care cangrena amenință să cuprindă tot organismul social.

”Eu cred că ar trebui să discutăm, să negociem cu Comisia Europeană un moratoriu de un an de zile, să rămânem pe deficitul de anul acesta, pentru că o coborâre a deficitului pe anul viitor cu încă un procent o să fie o chestiune extrem, extrem de dureroasă. În anul 2027 nu vom mai avea PNRR și dispar din bugetul de investiții peste 40 de miliarde de lei. Anul acesta au fost din fonduri europene sau din împrumuturi ieftine, din PNRR. Deci, fără investiții semnificative într-o perioadă de regres economic, economia va suferi și mai mult, consumul va scădea și mai mult și încasările la bugetul de stat o să fie și mai mici”, a declarat Tanczos Barna la Euronews.

Propunerea liderului UDMR vine după ce mediul privat și cetățenii au plătit deja prețul reducerii deficitului în 2025 și 2026. Exact când a venit rândul statului să se subțieze, vine soluția salvatoare: opriți reforma statului că moare economia.

România și-a asumat reducerea treptată a deficitului bugetar de la pragul-record de aproape 10% din PIB. A făcut-o nu pentru că e o cerere absurdă a Comisiei Europene, ci pentru că piețele financiare (adică băncile și fondurile de investiții care împrumută România) au ajuns să perceapă dobânzi de lumea a treia pentru a continua să împrumute guvernul.

Deficitul bugetar produs de guvernele PSD-PNL conduse de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă a însemnat o creștere economică falsă, bazată pe împrumuturi externe, nu pe performanța economiei sau pe o creștere de productivitate. Cu alte cuvinte, statul a crescut pensii și salarii pe împrumut și a făcut proiecte pe care nu și le permitea, doar ca să mulțumească armata de primari în an electoral. Iar din 2025, când Ilie Bolojan a devenit premier, guvernul a luat măsuri dure pentru scăderea acestui deficit: a crescut unele taxe, a eliminat multe excepții de la taxare, a înghețat pensiile și salariile bugetarilor. A făcut și câteva reforme, dar majoritatea au fost blocate de PSD și chiar de UDMR – vezi legea salarizării bugetarilor.

Scăderea de deficit pe care România și-a asumat să o facă anul viitor va fi una extrem de dureroasă. Dintr-un motiv pe care l-a recunoscut și Tanczos Barna: nu vor mai veni miliardele de euro din PNRR.

Așadar, marile reforme structurale reprezintă singurul mod în care deficitul bugetar poate fi redus în 2027. Nu mai merge cu creșteri de taxe, populația și mediul de afaceri sunt deja gâtuite de o fiscalitate excesivă. Trebuie tăieri chirurgicale acolo unde au apărut cangrenele: instituții bugetofage și corupte, companii de stat capturate de securiști și politicieni, proiecte locale transformate în bidoane pentru primari și clientela de partid.

Dar marile reforme sunt moartea modelului de partid de sistem, adică PSD, UDMR și în mare măsură PNL. Aceste partide se bazează pe marea armată de angajați la stat pe pile și trupele de desant economic care câștigă toate contractele cu statul și sufocă economia. Orice reformă, cât de mică, e o amenințare la masa de manevră electorală, la însăși rațiunea de a exista a acestor partide. Ele nu mai reprezintă interesele unor categorii sociale, ci ale unor caste – de aici și o explicație a votului de protest din 2024 și 2025.

PSD și UDMR au făcut tot posibilul să deraieze reformele pornite de Ilie Bolojan în 2025 și 2026. Multe au fost oprite – vezi mai ales reforma administrației, care lovea în inima clientelei politice.

Dar răbdarea piețelor financiare, cele care împrumută România, se apropie de final. Nu doar criza politică e cauza, ci și inapetența pentru reforme a clasei politice. O eventuală tentativă de stopare a reformelor, adică exact ceea ce a propus Tanczos Barna, va avea, probabil, un efect rapid. Motivul e simplu: creditorii României știu că menținerea unui deficit bugetar mare, ba chiar creșterea lui în ani preelectorali și electorali ca 2027 și 2028, periclitează plata dobânzii de către statul român. Și atunci fie cresc dobânzile la împrumuturi pentru a include acest risc, fie refuză să mai împrumute statul.

Iar aceste reforme nu trebuie făcute pentru finanțatori (deși ei reprezintă un factor stimulant) sau pentru Comisia Europeană: partidele trebuie să le facă pentru a servi interesul public. Ele au adus România în această situație critică, ele trebuie să o repare.

E evident că nici PSD, nici UDMR nu vor reforme. PSD a dat jos guvernul din care făcea parte, UDMR a blocat și el ce a putut, mai ales după revoltele cetățenilor din Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Odorheiu Secuiesc și Târgu Secuiesc împotriva primarilor. E de înțeles așadar opoziția lui Tanczos Barna.

Nu e clar dacă ideea liderului UDMR îi aparține doar lui sau e o idee împinsă de PSD și de alți centri de putere din stat. S-a mai întâmplat ca UDMR să facă treaba murdară a PSD – vezi propunerea venită din senin înainte de prezidențialele din 2025 ca nici un șef de partid să nu candideze, adică exact ce avea nevoie PSD ca să blocheze candidatura lui Ilie Bolojan. Nu e clar nici dacă această idee va sta la baza viitoarei majorități parlamentare în jurul PSD și UDMR. Dar are potențialul distructiv de a transforma Comisia Europeană în polițistul cel rău care nu vrea să păsuiască România.

Dar, mai ales, o asemenea tentativă va produce un rău enorm societății. România e prizoniera unui sistem disfuncțional, bazat pe corupție și incompetență, care produce deficite uriașe, pierdere, stagnare și furie anti-mainstream. Ca să iasă din prăpastie, România are nevoie de reforma statului.