Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), contestă modul în care sunt comparate costurile diferitelor surse de energie și susține că prețurile energiei regenerabile sunt prezentate, în anumite situații, fără a include toate costurile necesare pentru asigurarea continuității alimentării.

Într-o analiză transmisă public, Chisăliță susține că un MWh produs de o centrală fotovoltaică sau eoliană atunci când există soare sau vânt nu poate fi comparat direct cu un MWh disponibil exact în momentul în care este solicitat de consumator.

„Ni se spune că energia produsă din cărbune este cea mai scumpă, în timp ce fotovoltaicul și eolianul reprezintă cele mai ieftine forme de electricitate. Afirmația este repetată atât de des, încât a dobândit statutul unui adevăr care nu mai trebuie demonstrat”, afirmă președintele AEI.

Potrivit acestuia, diferența este dată de faptul că producția regenerabilă depinde de condițiile meteorologice, în timp ce alte tehnologii pot asigura energie atunci când aceasta este solicitată.

„Un MWh produs atunci când bate vântul sau strălucește soarele nu este același produs cu un MWh disponibil exact atunci când consumatorul are nevoie de el. Primul este un MWh dependent de natură. Al doilea este un MWh garantat de infrastructură”, susține Chisăliță.

„Comparația corectă începe cu aceeași obligație”

Președintele AEI consideră că tehnologiile ar trebui comparate pornind de la aceeași obligație: să asigure necesarul de energie în orice moment.

„Dacă vrem să aflăm care tehnologie este cu adevărat mai ieftină, trebuie să cerem tuturor același lucru: pe o piață concurențială să asigure 100% din energia necesară, 24 de ore din 24, 365 de zile pe an, indiferent de oră, anotimp sau condiții meteorologice”, afirmă el.

În această abordare, susține Chisăliță, nu mai poate fi analizat doar costul panourilor fotovoltaice sau al turbinelor eoliene. Trebuie luat în calcul întregul sistem necesar pentru transformarea producției variabile într-o sursă de energie disponibilă permanent.

Pentru energia fotovoltaică și eoliană, acesta enumeră supradimensionarea capacității instalate, stocarea energiei, pierderile la încărcarea și descărcarea bateriilor, înlocuirea acestora, capacitățile de rezervă, redundanța, serviciile de echilibrare și extinderea rețelelor.

La acestea se adaugă, potrivit analizei sale, costurile pentru înlocuirea panourilor și invertoarelor, repowering-ul parcurilor eoliene, dezafectarea și reciclarea echipamentelor, precum și refacerea racordurilor și a echipamentelor auxiliare.

„În acel moment, costurile care astăzi sunt împrăștiate prin tarife de rețea, servicii de sistem, scheme de sprijin și mecanisme de capacitate revin acolo unde le este locul: în costul tehnologiei care le face necesare. Iar discuția despre energia «ieftină» devine inevitabil mai nuanțată”, afirmă Dumitru Chisăliță.

Estimările AEI: cât ar costa energia dacă ar trebui asigurată 24/7

Potrivit unei comparații prezentate de AEI, costurile pentru un sistem capabil să asigure energia permanent ar varia semnificativ în funcție de tehnologie și de tipul consumatorului.

Pentru consumatorii industriali mari, AEI estimează un cost de 130-200 de euro/MWh pentru energia produsă în centrale pe gaz, 145-235 de euro/MWh pentru cărbune și 110-140 de euro/MWh pentru hidroenergie.

În cazul sistemelor fotovoltaice care ar trebui să asigure 100% din necesarul de energie, 24 de ore din 24 și 365 de zile pe an, estimarea AEI este de 200-350 de euro/MWh. Pentru eolian, intervalul indicat este de 160-200 de euro/MWh.

Pentru consumatorii casnici, AEI estimează costuri de 170-260 de euro/MWh pentru gaz, 190-300 de euro/MWh pentru cărbune și 140-180 de euro/MWh pentru hidroenergie. Pentru fotovoltaic, intervalul estimat este de 350-450 de euro/MWh, iar pentru eolian de 200-300 de euro/MWh.

Sursa indicată de AEI pentru această comparație este AEI.

„Ieftin când există, scump când lipsește”

Chisăliță susține că prețul redus al energiei regenerabile trebuie analizat și în funcție de momentul în care aceasta este produsă.

„Un parc fotovoltaic poate produce foarte ieftin la prânz, într-o zi însorită. Dar consumatorul nu folosește energie numai la prânz. Are nevoie de electricitate și la ora 20:00, când fotovoltaicul nu mai produce, consumul rămâne ridicat, iar prețul pieței poate crește de câteva ori”, spune el.

În opinia sa, problema este ce se întâmplă cu necesarul de energie în perioadele în care producția fotovoltaică sau eoliană este redusă.

„Cât costă energia fotovoltaică la ora 20:00? Răspunsul simplu este: fotovoltaicul nu produce. Răspunsul economic corect este că energia trebuie asigurată prin baterii, hidrocentrale, importuri sau centrale dispecerizabile pe gaz ori cărbune. Toate acestea costă”, afirmă președintele AEI.

Acesta atrage atenția și asupra diferenței dintre costul unei instalații și costul întregului sistem energetic necesar pentru a asigura energia consumatorului.

„Prețul foarte mic arată că energia a fost produsă într-un moment în care nu mai putea fi consumată, stocată sau transportată. Nu demonstrează că alimentarea permanentă a devenit gratuită. Prețul zero nu înseamnă cost zero. Uneori înseamnă doar că sistemul nu mai poate valorifica energia produsă”, susține Chisăliță.

Costurile pe termen lung ale regenerabilelor

Președintele AEI consideră că o comparație pe o perioadă de 50 de ani trebuie să țină cont și de înlocuirea echipamentelor.

„Dacă analizăm o perioadă de 50 de ani, nu este corect să comparăm o centrală pe gaz, cărbune sau o amenajare hidroenergetică cu un singur ciclu de viață al panourilor, invertoarelor, bateriilor ori turbinelor eoliene”, afirmă acesta.

Potrivit lui Chisăliță, într-un sistem fotovoltaic analizat pe o perioadă de 50 de ani trebuie luate în calcul mai multe generații de invertoare, înlocuirea bateriilor și a unei părți importante din panouri.

În cazul energiei eoliene, el indică necesitatea repowering-ului și înlocuirea echipamentelor majore și a instalațiilor auxiliare.

„Nu putem lua investiția inițială a regenerabilelor, să o împărțim la energia produsă timp de jumătate de secol și să omitem echipamentele care trebuie înlocuite de două sau trei ori în acest interval. Aceasta nu este o eroare de aritmetică. Este o manipulare prin stabilirea convenabilă a frontierelor calculului”, susține președintele AEI.

Chisăliță: „Cărbunele este scump și pentru că am decis să fie scump”

Analiza AEI nu susține că energia produsă din cărbune este ieftină în mod automat. Chisăliță recunoaște costurile legate de combustibil, exploatare, transport, mentenanță și poluare, dar consideră că politicile climatice europene au contribuit la creșterea costului acestei tehnologii.

„Energia produsă din cărbune are costuri reale și incontestabile: combustibil, exploatare minieră, transport, mentenanță, cenușă, instalații de depoluare și efecte asupra mediului și sănătății. Dar în Europa, cărbunele este scump și pentru că politicile publice au fost construite deliberat pentru a-l face necompetitiv”, afirmă el.

Chisăliță face referire la sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii, EU ETS, care urmărește reducerea emisiilor de carbon.

„Putem considera justificată eliminarea treptată a cărbunelui din motive climatice și de mediu. Dar trebuie să recunoaștem că o parte din pierderea competitivității sale nu este exclusiv tehnologică. Este rezultatul explicit al unei opțiuni politice”, susține președintele AEI.

 „Gazul plătește, regenerabilele încasează”

Un alt punct al analizei îl reprezintă modul în care funcționează piața europeană de electricitate și mecanismul prețului marginal.

Potrivit lui Chisăliță, atunci când producția regenerabilă nu este suficientă, centralele pe gaz pot ajunge să stabilească prețul de pe piață, deși producătorii eolieni și fotovoltaici au costuri marginale reduse.

„Când gazul este scump, prețul pieței de electricitate crește. În sistemul marginalist european, ultima centrală necesară pentru acoperirea cererii poate stabili prețul pentru întreaga piață”, explică acesta.

„Gazul este penalizat pentru emisii, utilizat pentru echilibrare, împins să funcționeze mai puține ore și obligat să rămână disponibil. Dar când devine necesar, costul său ridicat stabilește prețul de care beneficiază inclusiv regenerabilele”, mai spune Chisăliță.

În opinia sa, mecanismul arată că piața energiei este influențată puternic de politicile publice și de mecanismele de reglementare.

„Aceasta nu este o piață liberă în sensul clasic. Este o piață reglementată, construită din obiective climatice, mecanisme administrative și stimulente care nu sunt întotdeauna coerente între ele”, susține președintele AEI.

 „Factura consumatorului este testul final”

Chisăliță susține că analiza costurilor trebuie făcută și prin raportare la factura finală plătită de consumator.

„Dacă fotovoltaicul și eolianul sunt atât de ieftine, de ce factura consumatorului nu scade automat pe măsură ce puterea regenerabilă instalată crește?”, se întreabă acesta.

Potrivit lui, factura nu include doar costul energiei produse, ci și transportul, distribuția, echilibrarea, rezervele, investițiile în rețea, stocarea, taxele, mecanismele de capacitate și schemele de sprijin.

„Consumatorul nu plătește numai costul panoului. Plătește întregul sistem necesar pentru ca energia să ajungă la priză exact în secunda în care apasă întrerupătorul”, afirmă Chisăliță.

„De aceea, cea mai ieftină tehnologie într-o anumită oră nu construiește automat cel mai ieftin sistem pe durata unui an. Iar costul real nu este cel din broșura investitorului. Este cel care apare în factura consumatorului după includerea tuturor elementelor necesare funcționării sistemului”, mai spune acesta.

„Cărbunele poate fi scump. Comparația nu trebuie să fie falsă”

În concluzia analizei sale, președintele AEI susține că discuția despre costul energiei trebuie să includă toate componentele necesare pentru asigurarea continuității.

„Cărbunele poate fi scump. Nu există niciun motiv pentru idealizarea lui și nici pentru ignorarea costurilor sale de mediu și sănătate. Dar nici regenerabilele nu sunt gratuite, iar intermitența nu este un amănunt tehnic. Este caracteristica fundamentală care determină arhitectura și costul sistemului construit în jurul lor.

Putem dezvolta masiv fotovoltaicul și eolianul. Dar trebuie să adăugăm în aceeași factură stocarea, rețeaua, echilibrarea, redundanța, capacitățile de rezervă și înlocuirea echipamentelor. Aceeași obligație. Aceeași perioadă. Același nivel de siguranță. Aceleași limite ale calculului”, mai spune el.

Chisăliță concluzionează că o comparație corectă trebuie să pornească de la același serviciu oferit consumatorului.

„Comparăm prețul integral al continuității cu prețul parțial al intermitenței și ne prefacem că am demonstrat care tehnologie este mai ieftină. Iar ceea ce eliminăm din calcule nu dispare. Este doar mutat, discret și elegant, în factura consumatorului”, afirmă președintele AEI.