Un locotenent din armata rusă a transmis timp de mai multe luni coordonate exacte, planuri de luptă și frecvențe radio către serviciile de informații militare ucrainene, înainte de a reuși o evadare spectaculoasă peste linia frontului, dezvăluie o anchetă publicată de cotidianul american The Wall Street Journal (WSJ).

Lev Stupnikov, în vârstă de 26 de ani, absolvent al prestigioasei Academii Militare de Comunicații din Sankt Petersburg, a furnizat Ucrainei date care au dus la moartea a peste 300 de soldați ruși și a numeroși ofițeri de rang înalt, potrivit interviurilor, schimburilor de mesaje criptate și documentelor oficiale consultate de publicația americană.

Unul dintre cele mai sângeroase episoade organizate cu ajutorul lui Stupnikov a avut loc în februarie 2024, în apropiere de orașul Vuhledar din estul Ucrainei. Aflat la comanda transmisiunilor unui batalion din Brigada 36 de Infanterie Motorizată, ofițerul a fotografiat și a trimis armatei ucrainene coordonatele unui câmp unde peste 120 de soldați și comandanți ruși se adunaseră pentru un exercițiu de instrucție.

După ce a simulat o problemă medicală pentru a se îndepărta de grup, o salvă de rachete ucrainene a lovit direct zona. Bilanțul confirmat de Stupnikov ucrainenilor a fost de 68 de morți și 60 de răniți, printre cei uciși numărându-se și comandantul brigăzii, colonelul Husein Musaiev. A fost unul dintre cele mai letale lovituri înregistrate pe front de la începutul invaziei.

Drumul lui Stupnikov către trădare a început cu mult înainte de trimiterea sa pe front, alimentat de corupția din armata rusă și de opoziția sa față de războiul declanșat de Vladimir Putin. Un rol decisiv în trecerea sa de partea Ucrainei l-a jucat mama sa, Tatiana Ianțen, o opozantă a regimului de la Kremlin stabilită în Siberia.

În noiembrie 2023, când a aflat că fiul ei urmează să fie trimis pe front pentru a înlocui pierderile masive, Tatiana a luat legătura cu Dmitro Karpenko, un programator ucrainean care colaborează cu serviciile secrete de la Kiev pentru coordonarea informatorilor din Rusia. Stupnikov a acceptat să coopereze cu condiția de a nu primi bani în schimbul informațiilor.

Timp de mai multe luni, el a transmis poziții de soldați, mișcări de tehnică militară, a dezactivat camere de supraveghere și a sabotat drone rusești.

Tensiunea a devenit extremă în vara anului 2024, pe măsură ce comandanții ruși au realizat că în rândurile lor există o cârtiță, toți ceilalți ofițeri din Batalion fiind uciși sau răniți. În noaptea de 6 iulie 2024, ghidat prin GPS și de o dronă ucraineană, Stupnikov a părăsit pozițiile rusești și a mers ore în șir printre câmpuri minate și blindate distruse, ajungând la avanposturile Brigăzii 72 a Ucrainei. Pentru a se identifica în siguranță la întâlnirea cu soldații ucraineni, el a folosit parola prestabilită: „Magazinul de alune”.

După evadare, Stupnikov a predat un telefon cu acces la fluxurile video transmise în direct de dronele și camerele de supraveghere rusești, oferind Kievului un avantaj tactic major. El s-a alăturat Corpului Voluntarilor Ruși (RVC), o formațiune militară alcătuită din etnici ruși care luptă alături de armata ucraineană.

Dezertarea i-a adus însă și probleme personale: soția sa a refuzat să îl urmeze și a catalogat fapta sa drept o trădare. În schimb, mama și sora sa mai mică au reușit în februarie 2025 să fugă din Rusia prin Republica Moldova, alăturându-se ulterior lui Stupnikov la Kiev.