Piața de energie din România continuă să sufere, platformele europene de monitorizare în timp real a prețurilor spot arată că România a ajuns din nou în fruntea clasamentului negativ al Europei, cu un preț al energiei electrice care atinge pragul de 323 euro/MWh, la fel ca în Ungaria.

Este cel mai mare preț al curentului din toată Europa, cu excepția Serbiei (care nu este însă în UE), o poziție nedorită unde nu suntem însă pentru prima oară, ci chiar destul de frecvent.

În timp ce alte state europene beneficiază de tarife mult mai scăzute datorită surplusului sau interconexiunilor puternice – în Scandinavia curentul costă 13-17 euro/MWh, consumatorii din România suportă costuri uriașe, disproporționate față de media UE.

De precizat, prețul curentului urcă chiar și mai mult pe vârful de consum de seară, până la peste 500 euro/MWh.

Efectul de insulă, vulnerabilitatea mixului de producție și dependență excesivă de piața spot

Această valoare extrem de ridicată nu reprezintă o simplă întâmplare de moment, ci consecința directă a mai multor factori cronici care blochează piața românească.

În primul rând, vorbim de efectul de „insulă” și deficitul sever de interconectare: România suferă cronic din cauza capacităților limitate de interconectare transfrontalieră cu Europa Centrală și de Vest. Când cererea internă crește sau producția națională scade, fluxurile de energie ieftină dinspre alte state nu pot tranzita suficient rețelele pentru a acoperi deficitul intern.

Apoi, avem vulnerabilitatea mixului de producție: În lipsa unor factori favorabili pentru sursele regenerabile (cum ar fi producția eoliană sau fotovoltaică în anumite intervale orare) – care în aceste zile cu plafon de nori lipsesc sau în perioade de secetă care afectează producția hidroenergetică (ca acum), sistemul este forțat să se bazeze pe capacități mai scumpe pe bază de gaze sau pe importuri de urgență achiziționate la tarife specifice piețelor tensionate. Se întâmplă acest lucru cu atât mai mult cu cât avem Centrala Nucleară Cernavodă oprită – deci deficit de 1.400 MW, dat fiind debitele Dunării ce nu permit răcirea reactoarelor.

În al treilea rând, avem o dependență excesivă de piața spot (PZU), nu de acum, de luni de zile. Dată fiind situația excepțională, în sensul prost, de anul acesta, cantitățile de energie în bandă, predictibilă ca preț pe termen lung, au fost deficitare. Prin urmare, firmele s-au îndreptat masiv către achizițiile de urgență pe PZU, care este o piață de oportunitate, speculativă, unde furnizorii ce s-au asigurat din timp cu anumite cantități de energie pentru comercializare fac legea: ei își maximizează profiturile prin orice metodă, vânzând energie la cele mai mari prețuri posibile. Vulnerabilitatea la șocurile de moment este amplificată de volumul mare tranzacționat pe termen scurt.

Presiune financiară imensă asupra economiei, cu efecte pe competitivitate

Această cotație de 323 euro/MWh menține o presiune financiară imensă asupra economiei naționale, afectând grav competitivitatea companiilor românești și confirmând urgența absolută a investițiilor masive în capacități noi de stocare, producție stabilă în bandă și modernizarea accelerată a rețelelor de transport.

Deocamdată, însă, nu avem nimic din cele menționate, deci această iarnă va fi caracterizată de astfel de prețuri.