Baza aeriană Mihail Kogălniceanu din România a fost construită pentru a-i face pe americani să se simtă ca acasă. Străzile sale poartă numele Alabama, Ohio, Alaska și George Washington. Baza găzduiește trupe americane din 1999 și a sprijinit războaiele Americii din Irak și Afganistan, scrie Reuters.

Anul trecut, aproximativ jumătate dintre cei aproximativ 2.000 de militari americani din România, majoritatea locuind la bază, au plecat, în timp ce administrația Trump a început o realiniere radicală a prezenței militare americane în Europa. În România, țară membră a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) care se învecinează cu Ucraina, plecările au provocat îngrijorare: MK, așa cum este cunoscută baza, se află pe flancul estic al alianței, într-un moment în care dronele rusești au pătruns în mod repetat pe teritoriul NATO.

Dar când Reuters a vizitat MK în iulie, baza prezenta o imagine mai complicată asupra efortului președintelui american Donald Trump de a remodela NATO. Nouă aeronave americane KC-135 Stratotanker erau staționate acolo, fiind desfășurate pentru a realimenta în aer avioane de luptă și bombardiere americane în timpul războiului din Iran. Echipajele și personalul de sprijin al acestora compensaseră parțial plecarea trupelor de mai devreme, reamintind faptul că Washingtonul se bazează în continuare în mare măsură pe bazele europene. Peste două luni mai târziu, aeronavele Stratotanker se aflau încă acolo.

Acest paradox se află în centrul confruntării lui Trump cu alianța formată din 32 de țări. El a amenințat cu reduceri de trupe, i-a presat în mod repetat pe aliați în privința cheltuielilor pentru apărare și a denunțat guvernele europene pentru că au refuzat să sprijine necondiționat războiul SUA-Israel împotriva Iranului. Cu toate acestea, o analiză Reuters a operațiunilor militare americane din Europa a constatat că administrația Trump continuă să investească în facilități militare NATO esențiale și se bazează pe acestea pentru a-și proiecta forța în Europa, Orientul Mijlociu și dincolo de acestea.

Pentru a evalua efectele campaniei de presiune a lui Trump asupra NATO, Reuters a intervievat peste 50 de oficiali occidentali actuali și foști, ofițeri militari, diplomați și experți în domeniul apărării, inclusiv oficiali de rang înalt ai administrației Trump, consilieri ai Congresului și foști ambasadori ai SUA la NATO. Jurnaliștii Reuters au vizitat, de asemenea, baze utilizate de NATO în România și Estonia și au observat exerciții militare NATO în largul coastei Carolinei de Nord.

NATO este sub presiune

Investigația a scos la iveală o alianță aflată sub presiune, dar care nu este încă destrămată. Nouă oficiali americani actuali și foști au declarat pentru Reuters că republicanii și democrații din Congres, împreună cu puternicii contractori americani din domeniul apărării, care au numeroși clienți în Europa, au influența politică necesară pentru a bloca o retragere a SUA din NATO – lucru pe care Trump l-a amenințat în repetate rânduri că îl va face.

Totuși, atacurile lui Trump afectează alianța veche de 77 de ani în moduri despre care strategii europeni și americani spun deopotrivă că sunt greu de inversat. Europa pune tot mai mult sub semnul întrebării fiabilitatea Americii ca partener de securitate, a constatat Reuters, iar aceste îndoieli influențează deja cheltuielile pentru apărare, achizițiile de armament și planificarea securității pe termen lung pe întreg continentul.

Mulți dintre cei intervievați au descris o scădere a încrederii transatlantice care a slăbit principalul factor de descurajare al NATO: Articolul 5, angajamentul potrivit căruia un atac armat asupra unui membru va fi tratat drept un atac asupra tuturor. O NATO aflată în declin, condusă de o SUA considerată un partener nesigur, ar putea fi catastrofală pentru securitatea Europei, în timp ce regiunea se confruntă cu o Rusie agresivă și deschis expansionistă de-a lungul granițelor sale estice.

Trump și cheltuielile pentru apărare

Majoritatea aliaților au răspuns cererilor lui Trump privind creșterea cheltuielilor pentru apărare, transformând summitul NATO de la Ankara din iulie, care se putea dovedi exploziv, într-o reuniune pe care Trump a numit-o „foarte reușită”.

Dar evaluarea de șase luni a Pentagonului rămâne principala incertitudine care planează asupra alianței. Unii oficiali europeni cred că structurile de conducere militară ale NATO pot gestiona o eventuală reducere a prezenței SUA fără a expune vulnerabilitățile continentului. Alții se tem că procesul ar putea declanșa o competiție pentru favorurile Washingtonului. În România și Polonia, oficialii au declarat pentru Reuters că au făcut lobby discret, dar intens, pentru a menține trupele americane pe teritoriul lor.

„De ce vor toate aceste țări soldați americani pe teritoriul lor?”, a spus George Scutaru, expert român în domeniul apărării și șeful New Strategy Center, un think tank din București. „Pentru că este cel mai bun factor de descurajare – un scut uman.”

Războiul din Iran subliniază cât de dependent rămâne Washingtonul de geografia europeană, chiar și atunci când relațiile cu aliații sunt tensionate.

Italia a refuzat la sfârșitul lunii martie permisiunea ca unele aeronave militare americane să aterizeze la baza aeriană Sigonella din Sicilia înainte de a se îndrepta spre Orientul Mijlociu, a relatat Reuters. Dar până la sfârșitul lunii iunie, peste 500 de aeronave militare americane tranzitaseră bazele italiene, inclusiv 343 prin Sigonella și 211 prin Aviano, în nordul țării, multe dintre acestea transportând muniție, potrivit unui al treilea oficial american.

Chiar și așa, Trump a atacat-o pe premierul italian Giorgia Meloni într-o postare pe rețelele sociale din 20 iunie, spunând că „nici măcar nu ne-ar lăsa să folosim pistele sau aeroporturile de aterizare din Italia, un mare inconvenient logistic”. Guvernul italian nu a răspuns unei solicitări de comentarii.

Din 1949, NATO a fost o piatră de temelie a puterii americane, ajutând SUA să staționeze forțe în întreaga Europă, să descurajeze adversarii, să proiecteze forță militară și să consolideze un bloc de aliați democrați. În schimb, Europa a beneficiat de protecția celei mai puternice armate din lume, contribuind la susținerea unei ere de pace și prosperitate fără precedent în istoria sa modernă.

Citește articolul integral aici.