Federația Națională a Părinților – Edupart susține limitarea utilizării telefoanelor mobile în școli, dar cere modificarea prevederilor dintr-un proiect de lege care ar permite personalului didactic sau conducerii unităților de învățământ să dispună participarea obligatorie a elevilor la consiliere școlară și/sau psihologică.

Federația avertizează într-un comunicat că proiectul riscă să amestece atribuțiile profesorilor cu cele ale specialiștilor în sănătate mintală și să transforme consilierea într-un instrument disciplinar.

Poziția Federației Naționale a Părinților – Edupart vizează proiectul de lege Pl-x nr. 402/2026, aflat în dezbatere parlamentară. Organizația precizează că a participat, la invitația deputatei Raluca Turcan, la o dezbatere organizată la Parlament pe 9 iunie, consacrată siguranței în școli, restricționării telefoanelor și accesului la consiliere.

Potrivit federației, proiectul nu se referă doar la utilizarea telefoanelor mobile, ci include și prevederi privind monitorizarea audio-video, raportarea situațiilor de risc și regimul consilierii școlare și psihologice a minorilor.

Federația spune că susține primele componente ale proiectului, însă consideră că prevederile privind consilierea psihologică obligatorie trebuie revizuite înainte de adoptarea legii.

Părinții susțin limitarea telefoanelor în școli

Federația consideră că există argumente pentru limitarea utilizării telefoanelor mobile în timpul programului școlar, inclusiv atunci când acestea nu sunt folosite în scop educațional.

Organizația invocă rezultatele PISA 2025, potrivit cărora, în România, 29% dintre elevi declară că ceilalți elevi sunt frecvent distrași de dispozitive digitale în timpul orelor de științe.

Elevii care raportează acest tip de distragere obțin, în medie, cu 18 puncte mai puțin la științe, după ajustarea pentru profilul socioeconomic. La nivelul OECD, diferența este de 11 puncte.

Federația atrage însă atenția că aceste date nu demonstrează că interzicerea telefoanelor produce în mod direct creșterea performanțelor școlare.

„Cele 18 puncte reprezintă o asociere statistică între distragerea digitală și performanță, nu efectul estimat al interzicerii telefonului”, susține organizația.

Federația citează și avertismentul OECD potrivit căruia datele PISA nu permit stabilirea unei relații cauzale și că, la nivelul sistemelor educaționale, creșterea numărului de interdicții privind telefoanele între 2022 și 2025 nu a fost asociată cu o creștere corespunzătoare a rezultatelor la științe sau citire.

Organizația propune o reglementare clară, cu excepții pentru utilizarea educațională, situații medicale și cazuri de CES, urgențe sau situații în care comunicarea cu familia este necesară.

Federația contestă consilierea psihologică dispusă de profesori

Principala problemă identificată de Federația Națională a Părinților este însă prevederea referitoare la consilierea școlară și psihologică.

Potrivit organizației, proiectul permite ca participarea la consiliere să fie dispusă de personalul didactic sau de conducerea școlii, devenind astfel obligatorie pentru copil.

Federația consideră că textul confundă patru etape diferite: sesizarea, evaluarea, consilierea și tratamentul.

„Sesizarea poate și trebuie să poată fi făcută de profesor”, susține organizația, explicând că profesorii pot observa schimbări de comportament, agresivitate, izolare, automutilare, bullying, neglijare sau alte situații de risc.

Evaluarea, în schimb, ar trebui făcută de un specialist competent, deoarece „profesorul poate observa și sesiza, dar profesorul nu diagnostichează”.

Federația mai argumentează că procesul de consiliere presupune o relație profesională cu elevul, reguli privind competența specialistului, confidențialitatea, informarea și implicarea copilului și, ca regulă, a familiei.

În cazul tratamentului sau al intervenției clinice, organizația consideră că decizia trebuie să aparțină profesioniștilor din domeniul sănătății mintale.

Riscul ca psihologul școlii să fie perceput drept o sancțiune

Federația avertizează că o formulare prea largă a legii ar putea permite folosirea consilierii psihologice în situații în care există, de fapt, conflicte școlare sau probleme disciplinare.

Organizația ridică mai multe întrebări: cine stabilește dacă există o problemă psihologică și nu doar un conflict între elev și profesor, pe baza căror criterii poate fi dispusă consilierea și ce mecanism există pentru contestarea unei astfel de decizii.

Un alt risc identificat este afectarea confidențialității copilului și transformarea psihologului într-un instrument disciplinar al școlii.

„O trimitere la psiholog făcută neprofesionist sau prezentată colegilor copilului drept consecință a unui comportament poate produce exact fenomenul pe care încercăm să îl combatem: stigmatizare, etichetare și bullying instituțional”, susține Federația.

În acest scenariu, copilul ar putea ajunge să fie perceput drept „copilul cu probleme”, iar psihologul să fie asociat cu o sancțiune, nu cu sprijinul de care elevul are nevoie.

Federația invocă legislația existentă privind rolul părinților

Organizația susține că legislația românească oferă deja un cadru mai echilibrat pentru accesul copiilor la consiliere și pentru implicarea părinților.

Federația invocă prevederile Codului civil, potrivit cărora părinții au atât dreptul, cât și responsabilitatea de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală a copilului.

Este invocată și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care stabilește că responsabilitatea pentru creșterea și dezvoltarea copilului revine în primul rând părinților, în timp ce intervenția statului are un caracter complementar.

În același timp, organizația arată că legislația prevede mecanisme pentru situațiile în care copilul este în pericol.

Regulamentul privind activitatea CJRAE/CMBRAE prevede, potrivit Federației, că asistența și consilierea psihopedagogică individuală se desfășoară pe baza unui acord scris al părintelui sau reprezentantului legal.

Există însă excepții pentru situații de criză, inclusiv intenție suicidară, cazuri grave de violență, bullying sau cyberbullying, în care specialistul poate interveni fără acordul prealabil al părintelui, în interesul superior al copilului, cu obligația informării ulterioare.

Federația consideră că acest principiu ar trebui păstrat: părintele este implicat ca regulă, iar interesul și siguranța copilului prevalează în situațiile excepționale.

„Autoritatea părintească nu poate deveni un drept de veto”

Federația precizează că nu susține o interpretare potrivit căreia refuzul unui părinte ar trebui să împiedice orice intervenție a instituțiilor statului.

Organizația amintește că există și situații în care părinții pot fi sursa riscului pentru copil, prin neglijare sau violență.

În astfel de cazuri, susține Federația, soluția nu este ca profesorul să preia autoritatea părintelui, ci să fie activate mecanismele profesionale de protecție a copilului, prin specialiști, serviciile sociale sau DGASPC și, atunci când este necesar, serviciile medicale.

„Autoritatea părintească nu poate deveni un obstacol în calea protecției copilului”, este principiul susținut de organizație.

Cele cinci garanții cerute de Federația Părinților

Federația propune ca prevederile privind consilierea să fie rescrise astfel încât rolurile să fie clar delimitate.

Prima propunere este ca profesorii să aibă dreptul de a sesiza existența unor indicatori de risc, dar nu și competența de a diagnostica sau de a dispune o intervenție psihologică.

În al doilea rând, necesitatea și natura intervenției ar trebui stabilite exclusiv de un profesionist calificat.

Federația mai cere ca implicarea părintelui să rămână regula în cazul intervențiilor individuale, iar copilul să fie ascultat în funcție de vârstă și gradul său de maturitate.

În situațiile de criză sau atunci când există suspiciuni de abuz, neglijare, violență ori un risc grav pentru sănătatea sau siguranța copilului, organizația cere aplicarea procedurilor speciale de protecție prevăzute de lege.

În fine, Federația solicită garanții explicite împotriva stigmatizării și ca participarea la consiliere să nu poată fi folosită drept sancțiune disciplinară.

„Profesorul sesizează. Specialistul evaluează. Părintele este implicat. Copilul este ascultat. Instituțiile intervin atunci când copilul trebuie protejat”, rezumă Federația principiile pe care le propune pentru noul cadru legislativ.

Organizația susține că nu dorește blocarea proiectului de lege și afirmă că sprijină atât limitarea utilizării telefoanelor mobile atunci când acestea afectează procesul educațional și siguranța școlară, cât și accesul copiilor la consiliere și sprijin psihologic.

În același timp, Federația se opune unei norme care ar permite ca o intervenție psihologică să fie dispusă administrativ de orice cadru didactic sau de conducerea unei școli.

„Dreptul copilului de a primi ajutor psihologic nu trebuie transformat în dreptul unui adult de a dispune arbitrar o intervenție psihologică asupra lui. În același timp, autoritatea părintească nu poate deveni un drept de veto atunci când sănătatea sau siguranța copilului este în pericol”, conchide Federația Națională a Părinților.