Analiză LE MONDE (Franța), via Rador: Executivul european a prezentat marți, 6 octombrie, propuneri pentru a facilita integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană. Poate – și dorește – Uniunea Europeană să primească noi state membre? După aderarea Croației, în 2013, și apoi după Brexitul decis de britanici prin referendumul din 2016, tema extinderii trecuse în plan secund la Bruxelles, în pofida dorinței a aproximativ zece țări candidate, mai ales din Balcani, de a se alătura celor Douăzeci și Șapte.

Invadarea Ucrainei de către Rusia, la sfârșitul lui februarie 2022, a schimbat situația. Cu acest prilej, liderii europeni au redescoperit interesul geopolitic al unei posibile extinderi. Însă, de câteva luni, elanul politic în favoarea integrării Ucrainei și a altor țări slăbește, întrucât subiectul comportă riscuri politice considerabile într-o perioadă de stagnare economică și de ascensiune a extremei drepte pe întregul continent european.

În acest context, Comisia Europeană și-a prezentat marți, 6 octombrie, recomandările pentru pregătirea unei Uniuni cu peste 30 de membri. „Astăzi punem bazele necesare pentru ca o Uniune extinsă să fie și o Uniune mai puternică (…) Pe măsură ce țările candidate avansează pe calea reformelor, UE trebuie să fie pregătită să le primească”, amintește președinta Comisiei, Ursula von der Leyen. „Aceasta presupune să ne pregătim instituțiile, să ne adaptăm politicile la noile realități și să ne asigurăm că bugetul nostru reflectă ambițiile comune.”

Pentru lidera europeană, sarcina este cu atât mai complexă cu cât se apropie numeroase scrutinuri: în Spania, în noiembrie, apoi în Franța, Italia și Polonia, în 2027. În plus, partidele eurosceptice, cele mai puțin dispuse să primească noi state, în special Ucraina, conduc în sondaje. Executivul european s-a străduit, așadar, să dezamorseze tensiunile din jurul subiectului și să ofere garanții statelor membre celor mai reticente, precum Franța sau Țările de Jos.

„Evaluarea noastră arată că UE este în măsură să primească un număr mai mare de membri”, afirmă Marta Kos, comisara pentru extindere. Totuși, „anumite domenii, precum respectarea statului de drept și cooperarea loială, ridică probleme pe care trebuie să le abordăm”. Bruxellesul nu a uitat regresul democratic din Polonia și Ungaria, survenit la câțiva ani după aderarea lor la Uniune, în 2004, și dificultatea de a remedia situația odată ce aceste țări au devenit membre, având în vedere limitele actualei proceduri de sancționare prevăzute de articolul 7.

Pentru a preveni derapajele democratice ale noilor membri, executivul european propune introducerea unor „clauze de salvgardare instituțională” în tratatele de aderare. În cazul unor încălcări grave ale valorilor europene sau al refuzului unui nou stat membru de a coopera loial și sincer, partenerii săi ar putea decide reducerea finanțărilor sau suspendarea temporară a dreptului său de vot. De această dată, decizia ar urma să fie luată cu o „supermajoritate”, care rămâne de definit, și nu prin unanimitate, cu excluderea votului statului vizat. „Vrem să evităm orice cal troian, iar această clauză ne-ar permite acest lucru”, subliniază Marta Kos.

Dacă perspectiva aderării Muntenegrului, posibil chiar din 2028, ori a Albaniei și a Republicii Moldova, în jurul anului 2030, nu este de natură să răstoarne echilibrele economice ale UE, intrarea Ucrainei provoacă mult mai multe îngrijorări. Țara, aflată în prezent în război, are 40 de milioane de locuitori, un sector agricol fără egal în Europa și nevoi importante de fonduri pentru dezvoltare. Temerile sunt deosebit de mari în țările beneficiare ale politicii agricole comune (PAC), de la Franța la Polonia, trecând prin Irlanda.

„Suntem conștienți de riscuri”, recunoaște Marta Kos. „Le propunem statelor membre un regim special pentru aderarea Ucrainei. Acesta ar presupune, de comun acord cu Kievul, limitarea atât a sprijinului financiar pentru sectorul său agricol, cât și a accesului pe piața europeană al anumitor produse agricole, printre care grâul.” În același timp, UE s-ar angaja să ajute Ucraina să-și recâștige piețele tradiționale din Africa, Asia și Orientul Mijlociu, accesul la acestea fiind puternic restrâns de războiul purtat de Rusia.

Dincolo de agricultură, „în cadrul negocierilor de aderare, vom putea adăuga și alte condiții”, afirmă comisara. Astfel, precizează un înalt funcționar european, integrarea Ucrainei nu ar trebui să priveze celelalte state membre de fondurile lor de coeziune, deoarece bugetul multianual european aflat în curs de negociere prevede deja o alocare de 100 de miliarde de euro pentru acoperirea nevoilor inițiale de reconstrucție ale Kievului. „Pentru celelalte state care vor adera, de dimensiuni mai mici, necesarul financiar va fi mult mai redus”, estimează Marta Kos. „Pentru Muntenegru, de exemplu, suma necesară este de 380–420 de milioane de euro pe an. Suntem capabili să susținem această integrare.”

Pentru toate țările candidate cele mai avansate în procesul de aderare – Muntenegru, Albania, Republica Moldova și Ucraina urmează să deschidă sau să închidă noi capitole de negociere la 13 octombrie – Comisia va prezenta, încă de la sfârșitul lunii octombrie, câte o foaie de parcurs individualizată, care să stabilească etapele integrării lor treptate. „Nu este vorba să le facem pe plac”, avertizează Marta Kos. „Nu schimbăm în niciun fel regulile de aderare și nu va exista niciun tratament preferențial. Însă, atunci când vor fi realizat reformele în anumite sectoare, le vom putea integra mai bine și mai rapid în anumite politici ale UE, de exemplu în domeniul materiilor prime critice sau al energiei, care sunt, de altfel, strategice pentru Uniune.”

Această integrare progresivă se practică deja de mulți ani. În acest cadru, Muntenegru, Albania și Ucraina beneficiază, de exemplu, de eliminarea tarifelor de roaming – costurile suplimentare percepute pentru apelurile efectuate de pe telefonul mobil din străinătate -, iar rețelele electrice ale Ucrainei și Republicii Moldova sunt sincronizate cu cele ale UE. „Vom sistematiza și vom aprofunda integrarea sectorială”, susțin reprezentanții Comisiei.

În timp ce capitalele analizează încă detaliile propunerii Comisiei, care ar urma să figureze pe agenda summitului șefilor de stat și de guvern ai UE din 15 și 16 octombrie, un aspect rămâne problematic: adaptarea modului de funcționare și de luare a deciziilor în Uniune la un număr tot mai mare de membri. Pentru a evita un proces îndelungat și riscant de renegociere a tratatelor, executivul european propune modificări care au fost deja avute în vedere de nenumărate ori, fără a fi puse până acum în aplicare.

Astfel, executivul dorește să reducă numărul comisarilor, așa cum prevede Tratatul privind Uniunea Europeană. Însă acest proiect nu s-a concretizat niciodată, din lipsa unui consens între cei Douăzeci și Șapte. Totodată, Comisia îndeamnă statele membre să voteze cu majoritate calificată în locul unanimității, mai ales în domeniul relațiilor externe, pentru a facilita luarea deciziilor. Este o necesitate în cazul extinderii, însă țările „mici” nu intenționează să renunțe la posibilitatea de a-și exercita dreptul de veto.

Singura noutate este propunerea Comisiei ca noile state membre să se angajeze să nu își exercite dreptul de veto asupra unor extinderi ulterioare sau din motive legate de neînțelegeri bilaterale. „Va fi dificil”, conchide Marta Kos, „dar trebuie să încercăm.”

Traducerea Rador: Ruxandra Lambru