La Burberry, problema nu a fost niciodată lipsa unei identități. Din contră. Puține case au atât de multe lucruri pe care le recunoști înainte să vezi eticheta: trench-ul, caroul, bejul, hainele construite pentru ploaie, paltoanele și tot imaginarul britanic care vine la pachet cu ele. Pentru un director de creație, o asemenea moștenire este în același timp un avantaj și o limită.

Daniel Lee a petrecut primele sezoane ale mandatului său apăsând destul de tare pe aceste coduri. Britishness-ul trebuia să se vadă. Uneori prin haine, alteori prin styling, decor sau casting, alteori aproape printr-o acumulare de simboluri care spuneau foarte clar unde ne aflăm.

Spring/Summer 2027 mi se pare mai interesantă tocmai pentru că această nevoie începe să dispară.

Burberry este în continuare foarte prezent în fiecare parte a colecției, dar hainele par mai puțin preocupate să demonstreze asta. Sunt mai relaxate, mai colorate, uneori chiar puțin ciudate. Florile intră peste carouri, materialele sunt șifonate, denimul pare deja purtat, iar trench-ul își pierde pentru câteva momente solemnitatea.

Este în continuare Burberry. Doar că pare un Burberry care nu mai stă atât de drept.

Florile fac mai mult decât să decoreze

Colaborarea cu Celia Birtwell este una dintre cele mai inspirate alegeri ale colecției. Designerul textil britanic, cunoscut pentru imprimeurile sale și pentru colaborarea istorică cu Ossie Clark, aduce în universul Burberry exact lucrul de care acesta avea nevoie: puțină lipsă de disciplină.

Florile ei apar peste una dintre cele mai ordonate suprafețe posibile — caroul Burberry.

Și îmi place foarte mult întâlnirea asta tocmai pentru că cele două elemente nu ar trebui, teoretic, să aibă aceeași personalitate. Caroul înseamnă repetiție, geometrie și control. Florile lui Birtwell sunt libere, decorative, aproape naive în anumite apariții. Puse împreună, se modifică reciproc.

Caroul devine mai puțin serios, iar florile scapă de riscul de a deveni pur romantice.

De fapt, întreaga colecție funcționează cel mai bine atunci când Lee lasă lucrurile să se contrazică puțin. O rochie feminină poate apărea lângă o jachetă construită pentru vreme rea. O piesă foarte delicată primește un pantof greu. Taftaua este tratată fără prețiozitate, iar denimul intră firesc în aceeași garderobă cu materiale mult mai sofisticate.

Rezultatul nu arată ca o femeie care s-a îmbrăcat conform unei singure estetici de la cap până la picioare. Arată mai degrabă ca o garderobă care s-a format în timp.

Și poate tocmai de asta pare mai actuală.

Trench-ul poate să respire puțin

Există o problemă aproape inevitabilă atunci când lucrezi la Burberry: ce mai faci cu trench-ul?

Nu îl poți abandona. Nu îl poți reinventa radical în fiecare sezon fără ca exercițiul să devină forțat. Și nici nu îl poți pune la nesfârșit în centrul fiecărei colecții doar pentru că este cel mai cunoscut produs al casei.

SS27 pare să accepte această situație în loc să lupte cu ea.

Trench-ul există, dar nu trebuie să conducă fiecare conversație. Outerwear-ul este tratat mai liber, volumele sunt uneori mai moi, iar materialele nu mai au mereu acea perfecțiune aproape comercială pe care o asociem cu o piesă luxury nouă.

Este ceva aproape contradictoriu pentru luxul contemporan, unde suntem obișnuiți ca produsul să apară impecabil, fără nicio urmă a persoanei care urmează să îl poarte. Aici, șifonarea, denimul spălat și materialele mai relaxate introduc tocmai acea urmă umană.

O haină nu trebuie să pară permanent pregătită pentru vitrină.

Și cred că Burberry are un avantaj enorm dacă merge mai departe cu ideea asta. Este, până la urmă, o casă construită în jurul hainelor care au avut inițial o funcție. Trench-ul nu s-a născut pentru a sta nemișcat. A fost făcut pentru vreme, mișcare și utilizare. Să îl tratezi ca pe un obiect prea prețios pentru viața reală ar fi aproape mai puțin fidel istoriei sale decât să îl lași să se șifoneze.

În colecția aceasta, Daniel Lee pare să înțeleagă diferența.

Britishness-ul nu trebuie purtat ca un costum

Asta mi se pare, în cele din urmă, cea mai bună parte din SS27.

În ultimii ani am văzut moda britanică revenind obsesiv la propriile simboluri. Country dressing, tartan, uniforme școlare, punk, aristocrație, festivaluri, cluburi, vreme proastă — toate au fost folosite și refolosite pentru a explica ce înseamnă stilul britanic contemporan.

Burberry are acces la aproape toate aceste referințe. Tocmai de aceea nu trebuie să le folosească pe toate odată.

SS27 este mai convingătoare atunci când identitatea britanică rămâne în fundal. Este în felul în care o piesă practică ajunge lângă una absurd de delicată. Într-o rochie care nu pare să se teamă de o jachetă utilitară. Într-un carou peste care cineva a decis să pună flori. În faptul că o haină scumpă poate arăta puțin șifonată și totuși să rămână luxoasă.

Aici Daniel Lee pare mai sigur pe Burberry decât atunci când încerca să reconstruiască vizibil fiecare cod al casei.

Nu toate propunerile sunt la fel de puternice. Unele dintre combinațiile de printuri și culori se apropie de limita la care eclectismul începe să pară pur și simplu aglomerat, iar câteva piese funcționează mai bine ca parte din styling-ul show-ului decât luate separat. Dar colecția are un lucru pe care îl prefer unei perfecțiuni prea controlate: personalitate.

Și are și haine pe care îți vine să le porți.

Asta poate suna ca o observație prea simplă pentru o casă de lux, dar nu este. Există colecții excelente de privit și colecții excelente de analizat care lasă foarte puține lucruri pe care chiar ți le-ai dori în garderobă. Burberry SS27 păstrează suficient spectacol pentru podium, dar nu pierde din vedere persoana care trebuie să existe în haine după ce show-ul s-a terminat.

Poate că acesta este și punctul în care mandatul lui Daniel Lee începe să devină mai matur. Nu mai trebuie să pună un semn de exclamare după fiecare cod Burberry. Trench-ul poate fi doar trench. Caroul poate primi flori. O piesă luxury poate avea cute. Iar britanicul pe care îl imaginează casa poate să arate uneori ca și cum a ieșit din casă fără să verifice de două ori dacă totul este perfect.

Burberry a avut întotdeauna suficiente simboluri. SS27 arată că Daniel Lee începe să înțeleagă că nu trebuie să inventeze altele și nici să le explice permanent pe cele vechi. Trebuie doar să le lase să trăiască.