Ca oricine altcineva, managerii vor să fie plăcuți. Doar că trebuie să se adapteze pe măsură ce regulile nescrise de la birou se schimbă, scrie The Wall Street Journal.

Managerii încearcă să se adapteze unei lumi profesionale în care să faci cinste cu primul rând de băuturi sau să spui o glumă poate fi interpretat fie drept o încercare de a destinde atmosfera, fie drept o încălcare a limitelor dintre viața personală și cea profesională. Iar prețul unei tentative de umor care merge prost poate fi mare, într-o perioadă în care directorii sunt criticați rapid pe social media, iar plângerile depuse la Equal Employment Opportunity Commission din SUA au ajuns la cel mai ridicat nivel din aproape un deceniu.

Recent, CEO-ul unui startup a fost intens criticat online după ce a adus un artist tatuator la o petrecere și a promis interviuri de angajare celor dispuși să își facă un tatuaj. Un fost vicepreședinte Netflix și-a pierdut locul de muncă după ce le-a povestit colegilor despre folosirea ketaminei pentru tratarea depresiei și după ce, la un retreat al companiei, a băut o halbă de Guinness stând în cap. Acum, acesta își dă în judecată fostul angajator pentru concediere abuzivă.

În Boston, autoritatea de transport public plătește aproape 500.000 de dolari în urma unui incident petrecut la o cină de team-building, unde un manager general foarte popular a făcut glume pe seama propriei chelii și a tras de părul unui angajat.

Este ușor să spui că acești lideri ar fi trebuit să știe mai bine unde se află limita. Dar acțiunile lor și consecințele care au urmat scot la iveală una dintre provocările tot mai frecvente pentru managerii de astăzi: cum să nu pari rigid și scorțos, fără să ajungi, în același timp, să îți creezi probleme.

„Trebuie pur și simplu să ai un filtru automat”, spune Shannon Leiro, care face parte din generația de millennials ce începe să ocupe tot mai multe poziții de conducere și trebuie să se adapteze unor standarde profesionale în continuă schimbare.

Leiro și-a început cariera în cultura „work hard, play hard” din publicitatea newyorkeză, unde ea și colegii ei rămâneau uneori în oraș până după miezul nopții, pentru ca a doua zi dimineață să revină la birou și să o ia de la capăt în același ritm intens.

Pentru Generația Z, spune ea, acest stil de viață nu mai pare la fel de cool. Tinerii i se par mai preocupați de propriul echilibru și mai atenți la sănătate.

Pentru a păstra totuși o atmosferă relaxată, Leiro încearcă să introducă puțină distracție în întâlnirile echipei organizate o dată la două săptămâni. Fiecare trebuie să povestească un moment profesional bun și unul mai puțin bun din perioada recentă, iar colegii votează persoana care merită o recunoaștere specială.

Poate părea puțin siropos, recunoaște ea, dar este mai sigur decât încercarea de a transforma biroul într-o petrecere. A văzut alți manageri plătind prețul pentru tentativele de a fi prea provocatori, așa că, atunci când vine vorba despre conversații relaxate, preferă subiecte precum vacanțele de vară sau noile filme și seriale de pe Netflix.

„În caz de urgență, vorbește despre lucrurile astea”, spune ea.

Entuziasm, dar cu limite

Fie că este vorba despre o piață a muncii instabilă, un climat politic tensionat sau pur și simplu despre schimbarea normelor sociale, tot mai mulți angajați par să observe precauția managerilor.

Într-un sondaj realizat în rândul angajaților americani de platforma de recrutare Monster, 32% dintre respondenți au spus că atmosfera de la locul lor de muncă a devenit mai serioasă în ultimul an. Doar 16% au declarat că biroul lor a devenit mai relaxat și mai orientat spre umor.

Stephen Courtright, directorul Flippen Leadership Institute din cadrul Texas A&M, spune că programele sale de educație pentru executivi sunt pline de manageri îngrijorați că până și intențiile bune s-ar putea întoarce împotriva lor.

„Este o preocupare aproape universală”, spune el. „În esență, întrebarea este: «Facem lucruri care le plac angajaților?». Dar, dincolo de asta: «Facem lucruri care chiar i-ar putea jigni?». De asta se tem atât de mulți dintre managerii cu care vorbesc. Mulți simt că merg pe coji de ouă.”

Courtright recomandă managerilor să se concentreze mai degrabă asupra intereselor angajaților decât să încerce să proiecteze o anumită imagine despre ei înșiși ca lideri.

Imaginea șefului care „își dă drumul” și petrece alături de echipă poate funcționa pentru unii angajați, dar poate la fel de ușor să dea greș.

Și ce faci dacă propriul filtru are nevoie de puțină ajustare? Există consultanți inclusiv pentru asta.

Adam Christing este cunoscut în special ca fondator al Clean Comedians, un grup din care face parte și Nate Bargatze și care este specializat în stand-up fără înjurături sau glume cu conținut sexual. Christing este angajat și de executivi pentru a-i ajuta să își pregătească momentele pentru evenimente corporate sau întâlniri generale cu angajații.

Umorul autoironic funcționează, de regulă, la fel și glumele despre experiențe pe care toată lumea le împărtășește, spune el.

Principiul după care se ghidează este simplu: „Dacă ai dubii, mai bine renunță. De ce să riști? Sunt într-o poziție ciudată în care îi încurajez activ pe oameni să își folosească simțul umorului, dar, în același timp, există anumite zone pe care este mai bine să le evite.”

Ce mai înseamnă să fii un șef „cool”

Desigur, dacă ești proprietarul companiei și îți permiți să suporți câteva critici, nu trebuie neapărat să joci atât de prudent.

Jordan Zietz, CEO-ul startupului din spatele ideii de a oferi interviuri de angajare în schimbul tatuajelor, și-a cerut scuze online după controversă, dar spune că nu vrea să meargă acum în extrema opusă.

Din punctul lui de vedere, lipsa distracției este una dintre cele mai mari probleme ale lumii.

„Asta nu ne va diminua hotărârea de a construi un mediu în care oamenii se pot distra”, spune el.

Zietz spune că preferă să suporte criticile decât să devină plictisitor, dar recunoaște că pentru alți lideri calculul este diferit.

„Unii oameni fac o întoarcere de 180 de grade”, spune el. „Cred că este o reacție de panică.”

Cu sau fără distracție, alți manageri au decis să își investească energia în gesturi care poate nu provoacă hohote de râs, dar care îi pot câștiga pe angajați într-un mod mult mai important.

Alyssa Pagoria spune că unul dintre momentele de care este cel mai mândră ca manager a fost atunci când a ajutat un fost membru al echipei sale de customer success să iasă dintr-un plan de îmbunătățire a performanței.

Astfel de planuri – cunoscute în companii drept PIP-uri – sunt deseori percepute ca un pas înaintea unei concedieri aproape inevitabile. Pagoria a refuzat însă să renunțe la persoana aflată în responsabilitatea sa.

De asemenea, programează întâlniri individuale săptămânale cu oamenii care îi raportează direct și are o regulă simplă: în timpul acestor discuții nu își verifică e-mailurile și nu face nimic care să îi împartă atenția.

Pagoria se consideră un șef cool, dar nu pentru că face glume încontinuu.

„Când sunt într-o întâlnire unu-la-unu cu unul dintre oamenii care îmi raportează direct, sunt acolo doar pentru el.”

Poate că, până la urmă, definiția șefului „cool” s-a schimbat.

Nu mai este neapărat managerul cu care vrei să ieși la băut după program sau cel care face cele mai bune glume la petrecerea companiei. Uneori, cei mai cool șefi sunt cei despre care știi că îți vor lua apărarea, care îți acordă atenție atunci când vorbești și care își asumă rolul de manager fără să încerce permanent să demonstreze că sunt „unul dintre voi”.

Și, cel puțin, aceștia sunt și cei care reușesc să stea departe de titlurile ziarelor.